Dacă vreți o ieșire în natura, să bifați o urcare pe munte, eventual să puneți niște poze pe rețele de socializare să vază pretenii pe ce meleaguri ați umblat și bineînțeles dacă sunteți amatori ai muntelui, vă recomand cu drag o vizita la Cheile Moara Dracului, Campulung Moldovenesc.

Important! Nu aveți nevoie de echipament de munte, deci liber la șlapi, teniși, sandale și pantofi cu toc mic(maxim 3 cm) 

Se poate ajunge cu mașina până în buza cheilor, aveți doar o urcare ușoară de 2-7 minute, depinde de cât de mare e burta, sau tocul la pantof. 

De la drumul european se urcă pe un drum forestier 4,5 km măsurați exact de bordul bolidului cu care am urcat. Prima parte am mers chiar cu viteza, undeva la 50-60 km/ora 😁 până am dat de un bolid cu numere de înmatriculare și marca de mașina ce încep cu B.. am redus la 30 km/oră, dar intr-un final am ajuns până-n buza cheilor. 

Cheile deși sunt scurte, undeva în jur de 90 de m, sunt spectaculoase, chiar merită văzute. Accesul e facil, sunt realizate punți din lemn, destul de bine întreținute, puțin alunecoase, mare atenție duamnelor cu toc. Am văzut in fața mea, cum era o duoamnă să aterizeze în râul de sub punți 😁, noroc de bombardierul de lângă ea, care cu spirit de om care știe ce vrea, a prins-o la timp. 

Noi, oameni ai muntelui, cărora ne place aventura, am hotărât să mergem mai departe, chiar dacă în spatele nostru era un grup de domni si duamne. După ce am traversat râul din calea noastră, bineînțeles pe pietre, i-am auzit spunând că nu cred că or sa urce mai departe că e un traseu pentru cei echipați corespunzator. 

Urcarea e destul de abruptă, dar e un peisaj mirobolant, râul e pe partea stângă, apa, ca peste tot unde am urcat e rece si deosebit de bună, te îndeamnă parcă să urci, cărarea e plină de rădăcini de copaci, foarte folositoare, sunt ca niște trepte. Peste tot e un verde imaculat, păsările cântă, mușchiul de pădure te invită să-l calci și din când in când, să te întinzi pe el. 

De la chei am urcat 2 km, până la o stână  care se afla intr-o poieniță, unde soarele era la el acasă si având in vedere ca am urcat cu 3 copii, cel mai mic are 3,5 ani, am hotărât sa stam puțin la soare si după sa ne întoarcem la mașina. 

Ne-am bucurat de soare, am discutat puțin cu ciobanul de la stana, bineînțeles despre subiectul momentului, ăl mai mare virus, Covidut, ne-am întors la mașina. 

Urcarea a durat 70 de minute cu tot cu pauze, la fel si coborârea. Mare atenție la marcaj, trebuie să urmăriți o cruce roșie. Felicitări celor care au marcat traseul. Foarte bine marcat. Chiar nu ai cum să te rătăcești. 

Ce să zic? A fost o zi minunată, timp frumos petrecut în familie.