Îmi aduc aminte cu bucurie, acum, cum viața ți se poate schimba în cateva secunde.
Locuiam in oraș, într-un apartament mare, garaj, în centrul orașului, însurat, cu cea mai frumoasă femeie din lume, doi copii frumoși. Afacerea mergea bine, ne descurcam de minune. Vara ieșeam în fiecare zi în parc cu copii, petreceam ore întregi pe la terase, socializam la greu. În weekend pe la cabane. Ce sa zic? O viață minunată.
În urma unui control medical de rutină, am constatat că din cauza alimentației, a hormonilor, antibioticelor, date preventiv (sic) să nu crape puiul, sănătatea noastră era pusă în pericol. Mai exact analizele nu au ieșit prea bine. Noi, toate cumparaturile le faceam din supermarket. La sugestia medicului, am hotărât sa ne schimbam stilul de viață si să încercam sa căutăm alimente mai naturale.
Am luat legatura cu crescători de animale, legumicultori si am început sa cumpăr de la ei produse, cât de des am putut. Nu am renunțat cu totul la produsele din supermarket. Am început sa fac o selecție mai atentă.
În același an, mi-am luat inima in dinți și pe o bucată de teren pe care o aveam, am construit o microfermă. Am luat pui de o zi, găini, prepelițe, rațe, curcani, bibilici, gâște, ba chiar și fazani,(ăștia mi-au mâncat sufletul, pretențioase păsări, sau poate nu am avut eu suficientă răbdare cu ele.) într-un cuvânt am umplut poiata… M-am interesat pe la vecini cum e cu puii, cum se cresc, că fie vorba între noi, eu până pe la 30 de ani nu am crescut nici macar un mâț.
După ce i-am luat si le-am pregatit cuștile cu bec, mâncare de aia bună, conform indicațiilor primite, au început problemele. Bineînțeles ca nu am reținut chiar toate indicațiile primite, sau am mers pe principiul că eu știu mai bine (cu toate ca eram bâtă în domeniu) am pus prea mulți pui într-o cușcă, vasul în care era apă era prea mare, nu era căldură suficientă(eu am pus bec normal) după, am aflat că trebuia să pun bec cu infraroșu. Puii de găină faceau baie în vasul de băut apă, bineînțeles că după ce se bălăceau, o parte dintre ei s-au dus la Domnul. Din cauză ca nu era căldură suficientă, se îngrămădeau, se urcau unul peste altul, ce sa zic? nu prea le era bine.
A durat o zi, două, până când m-am prins cum stă treaba, și am luat măsuri. Rezultatele au venit treptat, am avut pierderi, am modificat cuștile în care țineam păsările, de prea multe ori, până la urmă am reușit să ajung la o formă în care păsările se simt bine, sunt hrănite corect, au lumina, căldura, de care au nevoie. Oricum satisfacția mea este maximă. Mă bucur pentru fiecare ou , pe care-l găsesc in cuibar, si parcă nimic nu e mai frumos, atunci când, după ce le dau mâncare dimineața, mă duc victorios în casă cu câteva ouă si le pun pe masă. Mă simt împlinit, de parcă nu știu ce minune am realizat. Cred că totuși lucrurile simple, îmi aduc cele mai multe bucurii.
Dacă tot m-am apucat de treabă, și deja simțeam că stăpânesc cât de cât lucrurile, am zis să fac si o livadă de pomi fructiferi.
Am luat legătura cu un depozit care vinde pomi fructiferi, si mi-am luat câteva soiuri de meri, peri, pruni și cireși. Totul foarte bine, i-am dus la fermă, iar în următoarea zi, de dimineață, că așa îi stă bine unui gospodar, 🙂 înarmat cu un hârleț nou nouț, m-am băgat la săpat gropile pentru pomi. În patru zile am dovedit 21 de gropi, că de, na, eu băiat finuț, de la oraș cu mâinele catifelate, nu prea eram obișnuit cu munca la pământ. După prima zi, de săpat am dormit ca un prunc nou născut și bineînțeles am făcut și febră musculară. Acum când scriu, îmi e un pic rușine de cum eram atunci, dar consider că oricine la început nu putea să facă mai mult decât mine. Am plantat recent 30 de pomi și a durat doar 4 ore, deci cu mult diferit.
După doi ani copacii au intrat pe rod, mai puțin un păr, care doar creștea. L-am lăsat în pace până în al patrulea an. Am luat toporul, era o primăvară frumoasă, m-am așezat lângă el și am avut o discuție de la bărbat la păr. 😁 I-am explicat că țin la el și că contează pentru mine, dar dacă nu o să facă pere îl voi tăia. Aparent discuția mea a dat roade, în toamnă am avut două pere de la el. Băiețaș 😁 Acum rodește cel mai mult și face cele mai bune pere. Așa suntem noi mai nerăbdători și vrem totul imediat. Viața ne demonstrează că nu e chiar așa. Trebuie să avem mai multă răbdare cu tot ce ne înconjoară, inclusiv cu persoanele de lângă noi. Mai devreme sau mai târziu o să avem rezultate și o să ne bucurăm de ele.
Curajos, cum ma stiu 😁, am continuat să mă dezvolt, și am făcut un solar, cam 100 de metri pătrați, să fie, să nu trebuiască.
După ce l-am terminat de construit, am adus pământ negru, amestecat cu nisip, așa am primit indicații, deci puteți vedea că mă interesez înainte(numai că nu respect întocmai toate indicațiile), cam după două saptămâni aveam o iarbă așa de frumoasă în solar, nemaipomenit. A trebuit să dau cu ierbicid total, chiar dacă nu eram bucuros că trebuie să apelez la substanțe chimice, dar să stau cu fundul in sus să plivesc tot, asta cu siguranță nu cred că reușeam să fac.
Am plantat roșii, ardei, castraveți, și vinete, am pus sistem de irigare, am căutat să pun lucrurile la punct să-mi fie cât mai ușor. Au trecut zilele și au început să răsadă legumele. Am rărit răsadurile, iar cele cu care nu aveam ce face le-am dat vecinilor. Așa de frumos creșteau, aveam ditamai tufele. Am chemat un vecin să-i arăt cum stau cu producția, să mă mândresc și eu un pic de munca mea. Când a văzut cum arată roșiile a început să suduiască, sa băgat în ele și a început să rupă din frumusețea de tufă, că m-au luat toate căldurile. În timp ce rupea din tufă a început să-mi explice că pentru a avea roșii, planta trebuie copilită, altfel nu voi avea nici un fruct.
De unde mama mă-sii să știu. 🤷♂️
Și într-adevăr a avut dreptate, după câteva zile au început să iasă fructele, iar cam după o lună jumătate am mâncat prima roșie.
E greu să descriu ce sentimente am trăit când am mușcat din ea, eram bucuros, încântat de gust, gustul ăla de roșie din grădina bunicii. Mândru am mai fost. 😊
Au trecut anii, iar noi suntem bine. Cred că nimic nu e la voia întâmpării. Vreau să termin povestea mea cu citatul care-mi place mie cel mai mult
“SINGURUL LUCRU PE CARE-L POȚI SCHIMBA ÎN VIAȚĂ, E MODUL ÎN CARE REACȚIONEZI”
